Pentru toti mancatorii de rahat de la TV !

Azi dimineata m-am trezit avand programul pregatit. Trebuia sa merg la spital, sa-mi fac EKG-ul si sa-l duc doctorului pentru analiza dupa care urma plata uzuala in astfel de situatii. Ei bine am ajuns acolo si ghici ce, coada ! "Ok" am zis "e normal, doar e spital" pregatit fiind sa astept. A trecut primul sfert de ora "e, nu e chiar asa mult" apoi a mai trecut inca unu si inca unu si n-am putut sa nu observ cum fiecare pacient ce parasea cabinetul era inlocuit de alti doi dar, calm, am gandit "cine stie ce problema are fiecare si doctorul se descurca si el cum poate". Asa am ajuns sa astept o ora si ceva pana mi-a venit randul. Eu, fericit, ma ridic de pe scaunul ce-mi suportase greutatea atata amar de vreme si ma indrept spre usa cabinetului. Mai mai sa pun mana pe clanta ca se materializeaza o fiinta pura si neintinata si trece fulgerator printre toti pacientii cu scopul precis de a purta o discutie cu doamna doctor. Ma uit stanga, dreapta -socat- sa vad daca cineva a mai observat micul incident si neobtinand vreo reactie decid sa intru. Ce sa vezi, ca la semnal, am fost fixat de 3 perechi de priviri ucigatoare si de o avalansa de "Asteptati afara, va rog frumos ! ". Asaltat de asemenea forte ale naturii am inchis usa si m-am asezat sa veghez usa, sa nu se repete incidentul. Cand m-am plictisit de paza mea inutila am mai facut o incercare. Am batut sfios la usa si am apasat clanta. "Asteptati afara, va rog frumos!" a venit replica. "Bine, dar astept aici, in usa" a fost singura replica ce mi-a venit in minte dar pe care nu am putut s-o spun, uimit de atata incredere si singuranta de sine a unui biet bugetar cu salariul taiat. Ea vazandu-ma nemiscat s-a gandit sa puna piciorul in prag si mi-a trantit un "Iesi afara bai baiatule !" asa ca si eu la randul meu am lasat-o sa se dea cu capul de pragul de sus dupa ce i-am trantit usa in nas. Ce tupeu din partea mea sa vreau sa-i dau bani mai repede. Nervos, am ramas langa usa ca sa o vad pe doamna doctor cu pleaca frumos cu treburi importante de om ce are nevoie de bani dupa taierile salariale. Stupefiat, am observat nonsalanta cu care a trecut prin salonul de asteptare, plin cu oameni printre care si un tata cu baiatul lui veniti de departe doar pentru o consultatie pentru "migdale" cum se spune la ei la Calarasi.

In scurtul moment de ragaz am facut un calcul "Acum medicul e obligat sa primeasca numai 28 de pacienti intr-o zi si cum fiecare plateste niste bani, sa zicem intre 30 si 50 de lei, deci asta inseamna minim 750 lei pe zi asistenta si doctor" Incredibil ! In 20 de zile lucratoare inseamna 15.000 pe luna pentru consultatii de 5 minute/pacient, bani pentru care nu platesc niciun impozit, nimic ! Si tocmai ce acum cateva luni auzeam la TV cum isi plangeau de mila ca mor de foame. La fel si prosfesorii si politistii. Un profesor la liceu are in jur de 2000 lei pe luna, o suma modica. Dar sa nu uitam de mediatii si activitati din care-si scot bani. Iti si vine sa plangi cand te gandesti la ei, nu?

Intr-un sfarsit am fost lasat sa intru ! Minune frate, ma tii la usa 15 miliarde de ani cu scuza "da' n-am stat de azi dimineata" chiar dupa replica "ce? doamna doctor n-are voie sa plece?" si vrei sa iti aduc un plic cu bani pe o tava poleita cu aur si scuzele mele ca te-am deranjat cu problemele mele de sanatate, o prostie pe langa importanta activitate de a scoate bani din mai nimic. S-a uitat pe EKG 2 minute din care 1 jumate a verificat listele cu parametri si mi-a dat tratamentul pentru maladia mea rara. Doua pastile de magneziu si una de calciu pe zi ! Nu zau? Parca simtind plicul din buzunar m-a chestionat privind obiceiurile mele alimentare, mai importante decat diagnosticul in sine deja stabilit. Intr-un ultim moment al vizitei mele la doamna doctor am remarcat cu stupoare revolta de pe chipul ei ca nu-si primeste banii pentru truda si munca ei. Cat tupeu sa ai frate sa ceri bani, chiar si in felul asta, unui minor pentru nimic? Incredibil si ma repet in uluiala mea! Daca vreodata mi-a fost mila de bietii bugetari ce se infometeaza sa-si poata hrani familiile, nu-mi mai e !

Keep Jamie Oliver away from children!!!

O atentionare cat se poate de potrivita pe o carte de bucate. Bine, nu orice carte de bucate, ci pe cartile Jamie Oliver cumparate de dame pe la 30 de ani, cu statutul de matusi... Apoi acolo trebuie sa scrie: "pericol de epuizare", "pericol gastronomic" sau, in orice caz, pericol de stoarcerea timpului... Intri frumos in casa si, nici nu respiri de doua ori, ca si primesti un asalt de oferte: "ti-e foame?" "vrei sa facem niste spaghete(si aici vine numele ciudat) in sos de legume fierte la sos de primavara?" si tot asa... Tie ti-e foame, ai accepta, dar cand te gandesti la timpul de preparare, zici "mai bine un sandvici, mai incolo spaghetele.... alea".
Asa, acum nu-ti mai e foame, deci poti accepta oferta mai sus prezentata... Si incepe... Cratiti, ambalaje, faina, cutite, de doua ori mai multe linguri decat trebuie. Tu ce poti face decat sa vezi cum lumea se trudeste pentru 3 portii de spaghete. Trece timpul, si aici vorbim de muuuult timp, si e gata. Bine, alea 3 portii ar putea hrani un batalion intreg de Scotidusi, dar una iti revine tie, ce noroc!, si ai sarcina sa o termini. "Cum e Vladutule?" vine intrebarea, "Buna,foarte buna!!!" la care vesnica observatie" Hai lasa-ma, ca nu-ti place, spui dun politete". Acum devine la fel ca in situatie in care mai-sus-pomenita matusa foloseste o crema pentru riduri... Ii spui ca aremulte riduri, se supara, ii spui ca n-are, tot se supara... Dar cum Dumnezeule sa o convingi ca vorbesti serios. "Spaghetele alea chiar au fost bune!", un ultim strigat disperat si atunci vine momentul hotarator al oftatului"mhhmm... las` ca stiu eu"
Deci, ca la matematica, avem datele problemei si trebuie sa vedem ce rezulta: din 6 ore de munca, caldura de pana la 50 grade, Dumnezeu stie cat ulei si cata faina, rezulta o mancare excelenta, desi cu un grad de necunoscut peste limita normala, oboseala, atat de multa incat te doboara 3 zile la pat si nu mai poti scoate companionul in parc, si impresia neaprecierii muncii. Eu, unul, din asta am invatat ca desi determinarea si hotararea pot muta muntii din loc, mai bine n-ai cumpara o carte de bucate, mai ales daca scrie Jamie Oliver in Italia...

TVR

La ce te gandesti cand auzi TVR? Un post public, slabut, imaginea nu foarte clara, sunetul amintind de alte posturie nationale... Dar de cand nu te-ai mai gandit la TVR???

Meciuri in Champions League, doua pe saptamana, seriale in fiecare zi puse la ore diferite pentru audienta... Sa vedem, avem Dr.House, nu o serie foarte noua dar satisfacatoare pentru ei, mai avem Grey's Anatomy, la fel, satisfacator, si mai avem Real, Chelsea, Arsenal si Barcelona. Ma gandesc ca sunt destui bani bagati pentru a face ceva misto deci chiar merita, plus ca nu sunt atatia parliti pe la ora 23, platiti sa injre si sa critice. Studio de stiri care ca le CNN, parca totusi te-ai mai gandi la TVR.

Cum orice lucru bun are si partile lui rele, asa si postul asta scade prin emisiunile "culturale" ce distrug ratingul obtinut de pe urma Real-ului cum si desenele prost dublate de sambata dimineata. Adica, cu cel putin 3 posturi gigantice de "cartoons" mai are rost sa dai desene vechi cu 20 de personaje dublate de 3 actori???

Old School SF

Acum cateva saptamani, in timpul unei stari de plictiseala din care nu ma scotea nici DotA( Defence of the Ancients) am remarcat in biblioteca o carte jerpelita, Thanatonautii. Mda,  vechi, jerpelit, nasol. Dar prezentarea de pe coperta mi-a trezit interesul. Thanatos=moarte si nautilius(cred)=navigator, deci tradus inseamna ceva in genul"Navigatorii Mortii".

Asa am deschis cartea si i-am descoperit farmecul: o scriitura ce nu se remarca in mod deosebit, povestea salvand cartea. Spre deosebire de alte carti din prezent nu scriitura sau povestea fac cartea speciala cat faptul ca-ti dezvaluie moda de a scrie a anilor 90'. 

Incepe cu accidentul unui baietel, Michael Pinson, care, lovit de o masina, intra in coma. Atunci cand se trezeste isi revine si la scurt timp ii moare bunicul. Mama lui ii explica ca ar trebui sa planga, sa-si jeleasca bunicul, vazand lipsa de reactie a copilului. Acesta negasind nimic trist in moartea cuiva primeste o cearta zdravana si i se explica ca moartea este cel mai rau lucru din lume. Intelegand ce inseamna pentru oamenii din jur sa-ti para rau pentru un om mort el se gandeste la cele mai dezgustatoare lucruri. 

In cele din urma se intalneste cu un baiat Raoul al carui tata se sinucide. 

Acestia se imprietenesc si, la varsta de 30 de ani incep proiectul descoperirii Ultimului Continent. Ei descopera existenta a 6 bariere ce despart 7 taramuri ale cunoasterii de sine si povestesc pe pamant. De aici mai departe lucrurile incep sa mearga din ce in ce mai prost pana cand se termina printr-un Atipic SAD END...