sâmbătă, 20 iunie 2009

Old School SF

Acum cateva saptamani, in timpul unei stari de plictiseala din care nu ma scotea nici DotA( Defence of the Ancients) am remarcat in biblioteca o carte jerpelita, Thanatonautii. Mda,  vechi, jerpelit, nasol. Dar prezentarea de pe coperta mi-a trezit interesul. Thanatos=moarte si nautilius(cred)=navigator, deci tradus inseamna ceva in genul"Navigatorii Mortii".
Asa am deschis cartea si i-am descoperit farmecul: o scriitura ce nu se remarca in mod deosebit, povestea salvand cartea. Spre deosebire de alte carti din prezent nu scriitura sau povestea fac cartea speciala cat faptul ca-ti dezvaluie moda de a scrie a anilor 90'. 
Incepe cu accidentul unui baietel, Michael Pinson, care, lovit de o masina, intra in coma. Atunci cand se trezeste isi revine si la scurt timp ii moare bunicul. Mama lui ii explica ca ar trebui sa planga, sa-si jeleasca bunicul, vazand lipsa de reactie a copilului. Acesta negasind nimic trist in moartea cuiva primeste o cearta zdravana si i se explica ca moartea este cel mai rau lucru din lume. Intelegand ce inseamna pentru oamenii din jur sa-ti para rau pentru un om mort el se gandeste la cele mai dezgustatoare lucruri. 
In cele din urma se intalneste cu un baiat Raoul al carui tata se sinucide. 
Acestia se imprietenesc si, la varsta de 30 de ani incep proiectul descoperirii Ultimului Continent. Ei descopera existenta a 6 bariere ce despart 7 taramuri ale cunoasterii de sine si povestesc pe pamant. De aici mai departe lucrurile incep sa mearga din ce in ce mai prost pana cand se termina printr-un Atipic SAD END...